MILITANT
Atunci când frigul te răpune
Și gheața sapă-n oase
Începe vântul să răsune
Cu șuiere meloidioase.
Atunci când pribegești în noapte
Și construiești castel din vise
Îți amintești de brave fapte
Sau de victorii nedescrise.
Atunci când lacrimile curg
Te uiți să nu te vadă ea
Ce s-a pierdut într-un amurg
Cu viscole și fulgi de nea.
Atunci când ploaia nu mai cade
Ai ochii umezi încă
Și inima încet î-ți bate
Și rana-i mai adâncă.
Atunci când te gândești la frați
Pierduți printre ruine
Îți amintești de camarazi
Ce au uitat de tine.
Atunci când tremura condeiul
Pe foaia care scrii
Gândești la binele și răul
Acelor morți și-acelor vii
Și doar când stele nu mai cad
Și soare nu apune
Atunci un vis neterminat
Abandoaneaz-acesta lume;
Începi să tragi cu arma-n soare
Și curg perdele de lumina
Și strigi la camarazii tăi
Retrași la pietre de ruină;
Începi să sapi din nou tranșeie
Sa faci din pietre baricade
Și sa mai sorbi câte-o scânteie
Din focul care arde.
Te reîntorci la mine frate
Și drumul tău de luptător,
Destinul tău clădit cu fapte
Și visul tău cutezător.
Ionuț Rotaru (BF001), 24 martie 2009
