Acolo unde frații-s frati
Un militant când pornește la drum se gandește mereu că lasă în urmă pe cei dragi, renunță la unele planuri care probabil au eșuat sau trebuie relizate prin plecarea sa.
Un militant când pleacă departe de divizia sa, poartă în inimă idealurile și cutezanța cu care a trait. Națiunea rămâne visul său și se gândește că dacă moare departe de pământul său sufletul său nu-și va găsi împacarea.
Un militant care a lăsat în urma pe camarazii săi, traiește intens prin prisma amintirilor, acele momente de luptă și activism avute alături de familia sa și de frații săi. Atunci când o luptă se duce pentru un preț nobil, nu se mai poate sfârși niciodată.
Destinul acestuia rămâne determinat de conditia sa , și instinctul de razboinic il poartă în alte fronturi și spre alte lupte pentru apărarea CELOR FĂRĂ DE PREȚ : națiunea, pământul, dreptatea și neatârnarea. Un militant devine foarte vulnerabil la acestea având același instinct al rațiunilor sale și anume tendința de a se avânta în lupte pentru scopuri nobile, pentru cele fără de preț. Astfel un front nu se termină niciodată acolo unde e prima linie, un front nu moare în urma unei gropi comune sau a unui asasinat asupra unui frate, o familie nu se elimină prin metode represive sau criminale, pentru că mereu va naște o alta familie cu aceleași rațiuni , același crez și aceiași ochi de a vedea aceasta lume. Brațul de Fier reprezintă un concept și un front, care nu poate fi limitat de granițe, iar sub steagul său luptă cei cu un suflet pur, cei demni si cu gândul la faptele onorabile și nu cele dizgrațioase.
Inima unui militant bate întodeauna mai mult, nopțile sale devin mai lungi, iar viața sa personală poate deveni plină de impedimente datorită condiției sale, cea de a fi militant și bun camarad. Bucuriile și zâmbetul sunt aduse în luptă, activism, comunitatea sa, și dragostea frățească față de camarazi. Lacrimile sale nu se văd, dar se citesc greu de deslușit în trecutul său sau prin prezentul vitreg cu sacrificiile făcute. Dacă nu ar fi voia divinitații oamenii ca noi nici suflu nu ar fi avut sau nici măcar nu se nașteau. Universul are legile sale iar fapta noastră stă sub umbra lor.
Naționalismul se vindecă prin împușcare iar trădarea este cea mai gravă faptă
Onoare si patrie
marti, 31 martie 2009
Camarad Ionuț Rotaru
