CAMARAD IONUȚ ROTARU

ONOARE ȘI PATRIE
CAMARAD IONUȚ ROTARU
BRAȚUL DE FIER
21 IANUARIE 2009

Mâine e ziua răzbunării
Veți fi striviți ca șobolanii
Și în mormântul dat uitării
V-așteaptă viermii și guzganii.

Camarad Ionuț Rotaru

Atunci când frigul te răpune
Și gheața sapă-n oase
Începe vântul să răsune
Cu șuiere meloidioase.

Atunci când pribegești în noapte
Și construiești castel din vise
Îți amintești de brave fapte
Sau de victorii nedescrise.

Atunci când lacrimile curg
Te uiți să nu te vadă ea
Ce s-a pierdut într-un amurg
Cu viscole și fulgi de nea.

Atunci când ploaia nu mai cade
Ai ochii umezi încă
Și  inima încet î-ți bate
Și rana-i mai adâncă.

Atunci când te gândești la frați
Pierduți printre ruine
Îți amintești de camarazi
Ce au uitat de tine.

Atunci când tremura condeiul
Pe foaia care scrii
Gândești la binele și răul
Acelor morți și-acelor vii

Și doar când stele nu mai cad
Și soare nu apune
Atunci un vis neterminat
Abandoaneaz-acesta lume;

Începi să tragi cu arma-n soare
Și curg  perdele de lumina
Și strigi la camarazii tăi
Retrași la pietre de ruină;

Începi să sapi din nou tranșeie
Sa faci din pietre baricade
Și sa mai sorbi câte-o scânteie
Din focul care arde.

Te reîntorci la mine frate
Și drumul tău de luptător,
Destinul tău clădit cu fapte
Și visul tău cutezător.

Ionuț Rotaru (BF001), 24 martie 2009

Un militant când pornește la drum se gandește mereu că lasă în urmă pe cei dragi, renunță la unele planuri care probabil au eșuat sau trebuie relizate prin plecarea sa.
Un militant când pleacă departe de divizia sa, poartă în inimă idealurile și cutezanța cu care a trait. Națiunea rămâne visul său și se gândește că dacă moare departe de pământul său sufletul său nu-și va găsi împacarea.  
Un militant care a lăsat în urma pe camarazii săi, traiește intens prin prisma amintirilor, acele momente de luptă și activism avute alături de familia sa și de frații săi. Atunci când o luptă se duce pentru un preț nobil, nu se mai poate sfârși niciodată.
Destinul  acestuia rămâne determinat de conditia sa , și instinctul de razboinic il poartă în alte fronturi și spre alte lupte pentru apărarea CELOR FĂRĂ DE PREȚ : națiunea, pământul, dreptatea și neatârnarea. Un militant devine foarte vulnerabil la acestea având același  instinct al rațiunilor sale și anume tendința de a se avânta în lupte pentru scopuri nobile, pentru cele fără de preț. Astfel un front nu se termină niciodată acolo unde e prima linie, un front nu moare în urma unei gropi comune sau a unui asasinat asupra unui frate, o familie nu se elimină prin metode represive sau  criminale, pentru că mereu va naște o alta familie cu aceleași rațiuni , același crez și aceiași ochi de a vedea aceasta lume. Brațul de Fier reprezintă un concept și un front, care nu poate fi limitat de granițe, iar sub steagul său luptă cei cu un suflet pur, cei demni si cu gândul la faptele onorabile și nu cele dizgrațioase.
Inima unui militant bate întodeauna mai mult, nopțile sale devin mai lungi, iar viața sa personală poate deveni plină de impedimente datorită condiției sale, cea de a fi militant și bun camarad. Bucuriile și zâmbetul sunt aduse în luptă, activism, comunitatea sa, și dragostea frățească față de camarazi. Lacrimile sale nu se văd, dar se citesc greu de deslușit în trecutul său sau prin prezentul vitreg cu sacrificiile făcute. Dacă nu ar fi voia divinitații oamenii ca noi nici suflu nu ar fi avut sau  nici măcar nu se nașteau. Universul are legile sale iar fapta noastră stă sub umbra lor.

Naționalismul se vindecă prin împușcare iar trădarea este cea mai gravă faptă
Onoare si patrie
marti, 31 martie 2009
Camarad Ionuț Rotaru

Italia, popor orfan, care a avut un singur tata: Mussolini.
Numit criminal de catre crminali, numit erou de catre eroi si frate de catre camarzi.
În aceste vremuri dizgrațiate, închisorile sunt pline de oameni care-și spun opinia.
Aceasta este opinia militanților pe care nici gloanțele nu o pot interzice.

Camarato Ionuț Rotaru, Bracio di Ferro BF001
Onore e patria

                

Atunci când orice front se rupe
Și camarazii se dezbina
Atunci rămân doar brațe rupte
Și arme frânte de rugină;

Atunci trădările vorbesc
De cei ce nu mai au onoare
Și lanțurile se izbesc
De după gratii și zăvoare

 vineri 6 martie 2009

Cu flori să-mpodobiți drapelul
Cel roșu sângeriu,
Cu brațul sus strigați apelul
Ca să aprindeți focul viu.

Cu ochii mari priviți in zari,
Peste păduri și pe morminte
Unde zac urme de eroi
Ce au luptat sub jurăminte.

Deschideți porțile din munți,
Să iasă cei din Rezistența,
Bătrâni și comandori cărunți
Ce n-au trăit in decadență;

Deschideți cartea suferinței
Cu lagăre și închisori,
Unde a stat legea umilinței
Martirilor nemuritori.

Și ascultați povestea lor
După pereții reci și goi
Și strigătul asurzitor
A oaselor de prin noroi.

Și luați aminte! prin trădări s-au dus la moarte camarazi
Și prin trădari se sfarmă vise, din vremuri vechi si până azi.

Camarad Ionuț Rotaru, 7 noiembrie 2008

Când steagul se ridică-n bernă

Tresar doar inimi nenfricate

Și însetații de dreptate

Cu nemurirea lor eternă.

Când vântul cântă în drapel

Se-aude-o voce fluturândă

Și cu dorința de izbândă

Se-adună frații la apel.

Când ploaia murmură pe el

Picură versuri dintr-un cânt

Și cad vrajmașii tremurând

Striviți de brațe de oțel .

Atunci când cade-n adiere,

Ori când e zmuls de un bastard

Se sfarmă suflete ce ard

Precum o stea din cer ce piere. 

Acolo unde frați-s frați

Și militanții camarazi,

Răsar stindarde-n munți înalți

Și din pădurile de brazi.

Vineri 9 ianuarie 2008

În orice front ard focuri vii
Ce se topesc in ploi de lacrimi,
Și-un infinit de mări pustii
Și camarazi cu mii de patimi